Piatra (niciodată) Singuratică

Când spui Hășmaș, spui Lacul Roșu. Și Cheile Bicazului. Și cam atât, nu fiindcă nu ar avea muntele ce să-ți ofere, ci pentru că n-ai tu idee câte are de oferit. Micuțului masiv cu altitudinea maximă de 1792m nu-i lipsește absolut nimic. Are hăuri spectaculoase, peșteri frumoase, stânci alunecoase, are pajiști alpine și păduri dese, are panglici de grohotiș, are lacuri (fie și de baraj natural), are localități pitorești, are cabane, are trasee (bine) marcate. Are și turiști. Nu foarte mulți, tocmai de-aceea m-am gândit să-i fac un pic de faimă aici.

Am dat cu ochii prima oară de Hășmaș în copilărie, când am mers cu ai mei prin Cheile Bicazului cu un Oltcit care era să rămână acolo, într-o pantă, nemaiputând să se opintească la deal. Am revenit la Lacu Roșu cu 9 ani în urmă, în primul concediu petrecut împreună cu nevastă-mea, dornic s-o impresionez cu amptitudinile mele neșlefuite de munțoman în devenire. Am urcat atunci pe Suhardul Mic și țin minte că de-ndată ce am dat de prima piatră mai înaltă de 30 de cm m-am și fălit c-am trecut o săritoare.

Am revenit cel mai recent acum, într-un început năzuros de vară 2016, cu o gașcă veselă de vreo 10 suflete și jnepeni, pentru un weekend la cabana Piatra Singuratică.

 

piatra singuratica 2016 197

 

La Piatra Singuratică ajungi cel mai repede din orașul Bălan, o urbe aflată în zona de est a județului Harghita și înconjurată de comuna Sândominic. Până aici sunt fix 300 km din București. Orașul a fost un important centru minier în anii de glorie ai comunismului, pe atunci fiind aduși numeroși muncitori și ingineri români. Între timp, minele s-au închis, mulți dintre români au plecat, dar totuși structura demografică indică o ușoară majoritate românească. Aspectul localității e bizar. Multe blocuri, de-o parte și de alta a șoselei principale, mult brad, dar și multe clădiri părăsite, în paragină. N-am călcat pe-acolo, nici nu cred c-o să am cum s-o fac, dar îmi închipui că așa ar trebui să arate Prîpiatul.

Peisajul se schimbă radical dacă înaintezi la dreapta pe o străduță, chiar din centrul orașului, în apropiere de biserică. În mai puțin de un kilometru asfaltul se termină, la fel și casele, și drumul se preschimbă într-un forestier decent pentru aproape orice fel de mașină. Într-o mică poiană prevăzută cu panou informativ, măsuță și marcaje se observă poteca marcată cu bandă albastră care urcă spre Piatra Singuratică.

 

piatra singuratica 2016 010

 

Panta nu e foarte pronunțată, zonele mai abrupte alternează cu cele mai domoale, pădurea întreagă îți susură un soi de pastorală pe la urechi, doar cerul pare să aibă ceva de boscorodit.

 

piatra singuratica 2016 063

 

La un moment dat în dreapta se deschid priveliști frumoase spre vale, grohotiș și un vârf despre care bănuim că ar fi Ecem – Vârful Ascuțit.

 

piatra singuratica 2016 051

 

Deasupra, norii pun de un spectacol de percuție în toată regula, cu flash-uri și stropeală. Scoatem pelerinele, tragem tare pe ultima bucată de drum, ne întâlnim cu marcajul triunghi roșu care urcă din stânga și, după un ultim opintiș cu pulsul la maxim peste o pajiște despre care cred că iarna e un soi de pârtie de schi, ajungem la cabană.

Văzusem multe poze cu locul, citisem zeci de articole și descrieri, dar toate vorbele din DEX și toate imaginile de pe Flickr nu te pot pregăti pentru priveliștea colosală de care ai parte. O poiană largă, dar nu din cale-afară, o cabană de lemn desprinsă parcă din povești, și-o stâncă albă, lucitoare, alcătuită din alte 3-4 stânci diferite. Apoi îți ții răsuflarea. Atât.

 

piatra singuratica 2016 459

 

Două vorbe despre cabană – noi am stat în camera mai mare, de 18 persoane.

 

piatra singuratica 2016 250

 

Există două camere la parter și priciuri la etaj, unde se poate dormi fără probleme vara. Camerele de la parter sunt curate, cu paturi comode și bine întreținute, primești și câte-o pătură, plus o sobă harnică și gata să-ți arate ce va să zică puterea calorică a unui arbore cinstit. Ne-am înțeles bine cu cabanierul, un om liniștit, de treabă, care înțelege română destul de bine și care ne-a ajutat cu aproape tot ce ne-a dorit suflețelul. Din păcate, soția lui rămăsese în Bălan, așa că nu se servea mâncare, ci doar ceai și cafea. Am profitat însă de bunele intenții ale gazdei și l-am lăsat fără ceaun, pirostrii și instrumentar bucătăresc, și-am pus de-o supă la plic, un piure, un cârnat de urs și căprioară. Un singur minus aș avea – la cabană nu există izvor, este localizat mult mai jos, iar apa de aici urcă prin țevi, folosind curent electric de la panouri solare, iar cabanierul nu le dă și altora deoarece se pare că-n trecut mai mulți turiști s-au plâns că ar fi avut probleme digestive de la apă. Așa că ai de coborât o pantă serioasă, cam 90 m diferență de nivel, și de urcat îndărăt, cu sticle-n cârcă. Iar pentru un duș sub privirile mirate ale scatiilor pudici, procedura e identică.

 

piatra singuratica 2016 159

 

Prima zi s-a încheiat cu încă o repriză de ploaie, un curcubeu despre care a cântat cândva Judy Garland, tortul cu cremă de whiskey al unei prietene dragi și căldura infernală provocată de soba în care-am îndesat toată seara ca piromanul.

 

piatra singuratica 2016 251

 

Nu-i de mirare că, îngroziți și cu ochii cârpiți de somn, unii au putut formula întrebări ingenue precum: „Cum am ajuns în situația asta?“

 

Ținta celei de-a doua zile a fost Hășmașul Mare, cel mai înalt vârf al masivului. De la cabană prinzi banda roșie care coboară susținut și trece de izvorul captat, după care se angajează în traversarea unei poieni splendide. De aici zărim silueta magnifică & magnetică a Ceahlăului. Urmează un urcuș susținut, nițică pădure, apoi pășune alpină și crestuțe care aduc la milimetru cu cele din Piatra Craiului.

 

piatra singuratica 2016 326

 

Facem poze pe marginea hăului, însoțite de glume răsuflate de tipul „ți-e cald, să-ți fac vânt?“, după care, cu zâmbetul pe buze și rumegând o fructă confiată continuăm marșul triumfal. Poteca intră bine de tot în pădure și riști să ratezi drumul către vârf, care e nemarcat, dacă nu cotești brusc la stânga în dreptul unui panou pe care scrie domeniu privat.

 

piatra singuratica 2016 352

 

De aici până pe vârf se mai fac cam 30 de minute, prin zone deschise, ceva jnepeni, pe deasupra unor văi adânci, ori direct peste marginea cerului.

 

piatra singuratica 2016 359

 

Când ieși la gol alpin ții azimutul spre o cruce destul de mare și bine profilată, iar odată ajuns aici, în dreapta, în 3 minute ajungi pe vârful propriu-zis. De-aici Ceahlăul se vede splendid, în depărtare zărim Călimanii și Rodnei, ceva mai aproape ghicim vârfurile de deasupra Cheilor Bicazului și a zonei Lacu Roșu.

 

piatra singuratica 2016 397

 

Vârful e marcat de un soi de piramidă încropită din pari, iar kitul include o tăbliță ruginită pe care-ți poți pili dantura, și-o colonie de gărgărițe care fac prostioare într-o veselie.

 

piatra singuratica 2016 391

 

Coborârea s-a făcut pe același drum, cu retina înțepată constant de creasta Pietrei Singuratice. Am făcut mici pauze pentru râzgâierea bătăilor din tălpi și contemplarea unei vieți de bovină care nu se plictisește niciodată de păscut. La cabană, am strâns tot calabalâcul și ne-am luat rămas-bun de la gazde, nu înainte ca aceia mai curajoși să dea o fugă-n patru labe până sus pe stâncă. Temerar cum sunt, cu sângele curgând năvalnic prin vene, cuprins de șuvoiul adrenalinei, fascinat de perspective, poreclit în grădiniță talpă-iute… am spus pas. Integritatea vertebrelor mele cervicale și copiii încă nenăscuți au cântărit mai greu, așa că am lăsat cățărarea de 20 de minute până-n vârful stâncii pe data viitoare.

Pentru varietate, am ales returul pe cealaltă potecă, marcată cu triunghi roșu, care coboară undeva la capătul nordic al localității Bălan. E un drum scurt, abrupt, indigest și pietros.

 

piatra singuratica 2016 469

 

Singurele momente frumoase au fost cele când ne-am apropiat de localitate și când, pe un imaș unde pășteau liniștite văcuțe de toate națiile și culorile am zărit cu coada ochiului o căprioară ieșită de jogging.

 

 

 

piatra singuratica 2016 476

 

Ultima bucată de drum ne scoate într-un soi de cartier de case de vacanță, cu lemn, legănele și priveliște splendidă spre creastă. Coborâm pe malul unui pârâiaș care curge agale. Oamenii-i zic Olt, parc-am auzit de el, are izvorul ceva mai sus. Apropo de sus, aruncăm o ultimă privire spre o creastă ireal de albă care taie cerul.

 

piatra singuratica 2016 489

 

O piatră pe care-ar trebui s-o vizitezi. La cât e de frumoasă, n-ar merita să fie singuratică niciodată.

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta

Jupânu' Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *