Narcisele din Valea Rea

La munte, la mare, în orice-mprejurare, primăvara înseamnă să admiri, să miroși, să te bucuri de-o floare. Cam asta am avut în cap când într-o zi de sâmbătă relativ mohorâtă de mai ne-am suit în mașină spre Sinaia, chitiți să ne-ndreptăm talpa bocancului și nasul spre Poiana Narciselor.

Locuri denumite generic „Poiana cu narcise“ sunt mai multe în România. Eu unul știu sigur vreo patru. O asemenea poiană e în Alba, alta în apropiere de Brașov, la Vad, încă una în sudul Rodnei, pe Muntele Saca, aproape de Valea Vinului. Al patrulea loc, unde-am mers acum, e la doi pași de Sinaia, pe Valea Rea, în Munții Baiului. Aici și-n Rodnei nu ajunge chiar oricine, trebuie să transpiri serios ca să nimerești, așa că ai mari șanse să găsești o poiană cu narcise pe bune, nu doar lujeredefostenarcise.

Ca să ajungi în poiana cu narcise de care vorbesc eu trebuie mai întâi să ajungi în Sinaia. Doar că asta nu-i treabă ușoară când, dincolo de Ploiești, zărești câmpuri de maci cât vezi cu ochii. O mare de bulinuțe roșii în bătaia vântului, unde ești obligat să te oprești, să-ți pozezi mutrița, s-o urci pe facebook alături de o chestie de genul „feeling fantastic bla bla bla“. Și hashtaguri despre maci și cum i-ai iubit dintotdeauna, mai ales când ronțăi covrigi pe care se odihnesc semnițele lor.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 005

 

După acest preludiu floral, traficul din DN1 te va aduce la realitate cu un status pe măsură – „bară la bară“ între Comarnic și Sinaia. Nu-i nimic, abia au timp norii să strănute peste mașina pe care am omis (și) de data asta s-o duc la spălătorie.

În Sinaia o apuci pe centură, nu pe drumul de centru. Înainte de gară, faci dreapta pe drumul care duce spre fosta cabană Piscul Câinelui (acum privată). Indicator prețios e punctul albastru, care urcă până pe vârful Piscul Câinelui. Nu înaintezi mult, doar cât să treci de calea ferată, după care lași în dreapta drumul de Piscul Câinelui și faci stânga pe o stradă numită Valea Rea. De fapt e vorba de un forestier destul de cumsecade, de aproximativ 5-6 kilometri lungime. Se poate parcurge aproape integral cu aproape orice fel de mașină, singurele probleme putând apărea în cursul săptămânii, în punctele de exploatare forestieră.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 042

 

Trecem Prahova, găsim ridicată bariera forestierului, și continuăm 2,5km, cât să mai scutim din timp, deoarece în tura aceasta avem printre noi și tovarăși exagerat de minori – Petru de pildă, feciorul destoinic al unor buni prieteni care n-a împlinit încă trei ani, dar care se bucură din plin de pădure în speranța (deșartă) că aici locuiesc Mașa și Ursul.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 048

 

După ce lăsăm mașinile într-un loc mai larg, în afara drumului, pornim agale în sus, c-o vreme nehotărâtă deasupra căpățânilor. După vreo oră și ceva de mers în viteza melcului pe steroizi, ajungem la un soi de coșmelie, locuită probabil de forestieri și păzită și mai probabil de doi dulăi cât malu’.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 074

 

Frumoasele exemplare canine sunt dezlegate, mari, și hămăie ca apucatele. Drumul în mod normal continuă chiar prin dreptul lor. Încercăm mici negocieri care eșuează lamentabil într-un cor de lătrături și canini rânjiți cu poftă, așa că ne hotărâm să reconfigurăm traseul. Ne abatem mult în dreapta, ieșind deasupra coșmeliei, după care ne străduim să dăm înapoi în drumul principal, trecând alte două albii temporare și orientându-ne mai mult după instinct și busolă.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 082

 

După vreo oră de ocol și o noroioală cu simț de răspundere, dăm din nou în forestier. E mult mai îngust acum, seamănă cu un drum de care, bolovănos, și ia repede sfârșit într-o albie.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 096

 

Dacă până acum am mers pe lângă pârâul numit Valea Rea, porțiunea care urmează e chiar prin el. Pietroaie uriașe stau așezate într-o brambureală totală, cum vor fi venit torenții de după zăpezile topite. Potecă nu există, e fix cum ți-o faci, pe unde te lasă să urci bocancii, genunchii & rânza.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 114

 

Doar că deja nu mai orbecăi disperat ci în sfârșit întrevezi la orizont obiectivul: picioarele înverzite ale muntelui și creasta.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 107

 

Se urcă așa încă vreo jumătate de oră, treci și pe lângă mai multe ciocane și baroase uitate pesemne de piticii Albei ca Zăpada pe-aici, după care răsufli ușurat fiindcă ai ajuns în poiană.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 105

 

În momentul acesta se cuvine să fac o precizare. SPOILER ALERT. Poiana cu narcise spre care te-am dus cu zăhărelu’ până acum NU e o poiană în adevăratul sens al cuvântului. Avem în schimb de-a face cu multe muchii abrupte, învelite într-o pajiște alpină verde pe care se găsesc narcise infinite și stânjenei sălbatici.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 145

 

Poți sui cât vrei, unde vrei, pretutindeni mirosul e îmbătător și ești înconjurat de flori. Ca să fie meniul complet, norii se dau un pic la o parte din calea soarelui și locul devine luminat. Cu verdeață. Un paradis pe care nu ți l-ai fi putut închipui mai frumos și la care iată, poți avea acces și pe lumea asta.

 

Poiana cu narcise - Valea Rea 180

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta

Jupânu' Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *