Dacă ai parcurs Transfăgărășanul și-n dungă, știi deja pe de rost conturul Lacului Bâlea, pe Valea lui Stan ai fost deja la un pas să-ți rupi gâtul, dar totuși ai vrea o tură ușoară, de o zi, spre creasta Făgărașului, atunci reține două vorbe cu rezonanță de basm: Fereastra Zmeilor.
Nu te gândi că dai peste vreun termopan cu enșpe camere și-o ciurdă de zmei desprinși din Enciclopedia lui Cărtărescu. Nici vorbă. Locul e doar o spărtură într-un pinten stâncos prin care, într-o zi când se-ndură cerul, norii & încălzirea globală, poți arunca o privire spre răsărit și să dai de-o creastă splendidă.
Cea mai scurtă și directă cale de acces spre acest reper important al sectorului central din creasta Făgărașului este traseul marcat cu triunghi galben, desprins din Transfăgărășan. Treci de Piscul Negru, depășești Capra (cabana, nu cascada, să n-avem dileme), și la un cot mai pronunțat, acolo unde panglica asfaltului se orientează brusc spre vest, iar către nord se desprinde un soi de forestier prost, vei zări triunghiul galben.
O vreme poteca urmează drumul (care pare a duce la stâne), fondul sonor e asigurat de o simfonie discretă în ham minor, iar privirile sunt magnetic atrase de pereții uriași din față și încrengătura de pâraie care brăzdează valea.
După mai puțin de-o oră forestierul ia sfârșit, iar poteca devine ceva mai pieptișă. Nu din cale-afară, e doar o dezmorțire numai bună pentru niscaiva ciolane ostenite de prea mult sedentarism.
După ce reușești să urci pintenul, iar direcția drumului se schimbă către est, vei ajunge în zona refugiului Fereastra Zmeilor, la 2068m.
Construcția e nouă și se păstrează în condiții bune (cel puțin în 2017 așa era), iar priveliștea de aici, chiar și pe vreme rea, e senzațională. Nouă ne-a prins bine o asemenea room with a view, fiindcă tocmai când ajungeam la refugiu a-nceput ploaia.
În apropiere se găsește un izvor, plus o suprafață plană unde probabil că aterizează elicopterele Smurd. Taman bun pentru clipele în care, cu ochii după caprele negre din stânga, n-ai sesizat că poteca a luat-o brusc la dreapta.
De la refugiu până în creastă drumul e scurt și nu foarte obositor, astfel că după alți 100 de metri diferență de nivel și vreo 20 de minute cu un puls decent ajungi în Portița Arpașului și la Fereastra Zmeilor.
Locul e bun de popas, masă, poze nesfârșite, admirat cu jind în stânga și-n dreapta. Spre vest poteca de creastă conduce spre Lacul Capra. Spre est urmează porțiunea intitulată gingaș-ademenitor “La trei pași de moarte”.
Și tot aici răzbate și poteca marcată cu cruce albastră care vine de la Podragu străbătând căldările nordice.
Dar despre toate acestea, altă dată. Acum e de-ajuns să privești la nemărginirea de creneluri și geometria zidurilor din jur. Dacă spărtura aceasta spectaculoasă e fereastra, pesemne că Făgărașul e întreg castelul. Iar tu, firește, te crezi zmeu.
Be First to Comment