Dacă ai auzit că e tare frumos Retezatul și-ai vrea să te convingi cu ochii tăi că-i așa, Valea Lăpușnicului e tot ceea ce trebuie să ții minte pe moment pentru a căuta pe GPS. Ca printr-o gaură de vierme, intri pe-acest forestier și, câțiva kilometri mai încolo ajungi în miezul celei mai frumoase cetăți de piatră, împrejmuită de lacuri glaciare și cu marmote de strajă în jur. Iaca, spre pildă, Lacul Gugu de la poalele celui mai semeț vârf din Godeanu, de 2291m.
Valea Lăpușnicului chiar e un soi de portal magic prin care, dacă treci, schimbi un univers prăfos și sordid pe un altul mai înalt, mai tare, mai verde.
Tehnic vorbind, Lăpușnicul Mare se-ncheie odată cu lacul de acumulare de la Gura Apei, cel mai mare lac antropic din Retezat, acolo unde, alături de Râul Șes și Lăpușnicul Mic alcătuiește un râu mai mare, numit – nu te-ai aștepta într-o mie de ani – Râul Mare. La baraj ajungi urmând DJ785, dinspre Hațeg și Râu de Mori și lași în stânga Cabana Gura Zlata de unde pleacă marcajul cu triunghi roșu spre platoul Radeș-Zlata și potecile nemarcate spre Rezervația Științifică Gemenele (aici accesul muritorilor de rând este restricționat).
După ce lași în stânga un stabiliment neoprotestant (tabăra creștină Brădățel), depășești zona semi-abandonată a Coloniei Tomeasa – o adunătură de blocuri cernobâliene în care au stat muncitorii care-au ridicat barajul în anii ’80 – ai ajuns la Gura Apei. Locul e special fiindcă aici își dau mâna trei masive uriașe și cât se poate de diferite unul de celălalt: Țarcu, Godeanu, Retezat.
Tot aici se plătește o taxă modică de acces în Parcul Național Retezat, atât pe cap de vită furajată, cât și pentru căruța din dotare. Asfaltul ia sfârșit și-ncepe un forestier lung de aproximativ 19 kilometri, dar care oferă, pe lângă multe poienițe retrase și locuri ferite, multiple posibilități de acces pe poteci marcate sau nu. În cele ce urmează o să fac doar o descriere sumară a trei dintre traseele pe care le poți lesne aborda de aici.
1.Din drumul de contur al lacului, până la confluența cu Lăpușnicul Mic, se desprinde o potecă nemarcată spre Platforma Borăscu din Godeanu. Aici e rost de stâne, lacuri glaciare și câini – câtuși de puțin glaciari. Din păcate ne-am oprit pe la jumătatea drumului. Pastele cu ton din seara precedentă au fost de rău augur pentru bietele-mi vintre și au făcut ca numele platformei să-mi fie parcă predestinat. Măcar mi se împiedică focala aparatului în Pietrele Albe din Țarcu.
2.La mică distanță de Gura Zlata (și până a ajunge la Cabana Rotunda) pornește traseul marcat cu cruce albastră spre Vf. Lăpușnicul Mic, Platoul Radeș-Zlata și apoi spre Lacul Zănoaga. Drumul e destul de lung (4-5 ore până la lac), dar nu pune probleme tehnice sau de orientare. Priveliștea lacului glaciar, al doilea ca mărime din România și cel mai adânc, e fabuloasă.
3.Un punct central al Văii Lăpușnicului îl reprezintă Lunca Berhină. De aici pornesc trasee și-n stânga și-n dreapta. Triunghiul roșu conduce în urcare accentuată spre Șaua Paltina, granița fină dintre Retezatul Mic și Godeanu. Șaua Paltina e un loc tare special, fiindcă aici, în dreptul unui izvor destul de firav poți vedea cum o dau la pace calcarele Retezatului Mic cu șisturile cristaline din Godeanu. De Piatra Iorgovanului te despart o oră și jumătate, o furtună și-un ciopor de capre negre puse pe fitness, printre care s-a strecurat și nevasta.
Dar ajungi, tragi un cadru cu obidă, cum a tras și Iorgovan cu paloșul de legendă, ești fericit.
Drumul forestier pe Valea Lăpușnicului Mare se oprește în apropiere de Poiana Pelegii. Pentru a ajunge însă aici și a campa trebuie trecută apa pe o punte și parcurse alte cinci minute de trambalare de calabalâc. Din Poiana Pelegii pornesc drumuri în toate direcțiile – spre Șaua Plaiul Mic, Custura, spre Lacul Peleaga, spre Căldarea Bucurei.
Dar despre cum am petrecut noi aici nouă zile și ce căi & văi am brăzdat, urmează să citești într-un episod viitor, intens și colorat.
Be First to Comment